canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

dormeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dormeuse)

1. canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi confortabil.

meridian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien)

1. adj. referitor la un meridian.
2. cerc ~ = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță ~ă = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie ~ă = meridiana locului.
3. plan ~ = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului.
4. s. n. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru.
5. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
6. ~ ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului.
7. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ.
8. s. f. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
9. (astr.) ~a locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană.
10. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii.
11. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong.

recamier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. [doamna de Juliette] Récamier)

1. canapea de modă veche cu tetieră și suport pentru picioare; studio.

tapiserie, tapițerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tapisserie)

1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei.
2. lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc.
3. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie.

canapeluță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (canapea + -eluță)

1. diminutiv al lui canapea; canapea mică.