Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT adhaerentia
6. HU összetapadás, összenövés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inadhérence)
1. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + aderență, engl. non-adherence)
1. lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație et cetera; imposibilitate de a adera; inaderență, nonaderență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. nonadherence)
1. lipsă de aderență; imposibilitate de a adera; inaderență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankyloglossie)
1. aderenţă a limbii la gingii, sau la peretele bucal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicatif)
1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)
1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inadhérence)
1. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. séclusion)
1. funcțiune psihologică ce asigură pasiv izolarea unei ființe de elementele defavorabile ale mediului înconjurător.
2. ~ pupilară = aderența marginii pupilare a irisului la cristalin.
3. stadiu în evoluția unui ciclon, contopirea fronturilor cald și rece, la o anumită distanță de punctul de convergență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. semi-chenillé)
1. şenilă folosită numai ca organ motor de rulare la tractoarele şi autocombinele pe terenuri cu aderenţă redusă.