Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU слинaние; плотное присоединение
6. HU adhézió, két különböző szerv összenövése
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. capacitate)
1. a-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva.
2. a pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliance)
1. mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic.
2. (med.) variaţie a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune.
3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentală.
4. adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hydrater)
1. (despre substanţe chimice) a se combina cu apă.
2. a absorbi apa în interiorul său prin adeziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. modalisation)
1. (lingv.) marcă prin care subiectul îşi exprimă adeziunea faţă de enunţul său.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (rus. ura, fr. hourra)
1. interj. exclamaţie care exprimă aprobare, entuziasm.
2. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vote)
1. exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere.
2. opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
3. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc.
4. ~ de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului.