Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)
1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (degaja)
2. îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc.
3. canelură circulară realizată prin aşchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice.
Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (germ. Mikrorille)
1. disc de înregistrare de lungă durată, cu o canelură extrem de fină în lățime și adâncime; microsion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Nut)
1. şanţ longitudinal într-o piesă de lemn, pentru asamblare; uluc.
2. canelură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rainure)
1. (tehn.) canal realizat pe suprafața unei piese mecanice, pentru a asambla o altă piesă sau pentru a servi drept culisă; canelură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. strigile, lat. strigilis)
1. (antichitate) raclor cu care romanii râcâiau murdăria de pe piele după întrecerile sportive sau în timpul băii.
2. canelură în formă de S, motiv decorativ folosit frecvent pe sarcofage.