Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capeler)
1. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susţine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.
6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappellano)
1. preot catolic care slujeşte într-o capelă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cappellanato)
1. demnitatea, slujba de capelan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. capelage)
1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aedicula)
1. (antic.) templu mic; capelă mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. baptisterium, fr. baptistère)
1. bazin de înot în termele antice.
2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappellano)
1. preot catolic care slujeşte într-o capelă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cappellanato)
1. demnitatea, slujba de capelan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. capelage)
1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crypte, lat. crypta)
1. construcţie subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formaţie anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.