Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capote)
1. acoperiş pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei maşini, a unui aparat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capoter)
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. capotage)
1. accident în care un vehicul se răstoarnă, se dă peste cap, și ajunge cu capota în jos (și roțile în sus); capotare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapoter)
1. a strânge, a ridica capota unui automobil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cabriolet)
1. caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. capotage)
1. accident în care un vehicul se răstoarnă, se dă peste cap, și ajunge cu capota în jos (și roțile în sus); capotare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapoter)
1. a strânge, a ridica capota unui automobil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décapotable)
1. (despre automobile) a cărui capotă se poate strânge sau ridica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phaéton)
1. trăsură elegantă, înaltă şi uşoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal.
2. şaretă cu patru roţi şi cu capotă pentru scaunul din faţă.
3. autoturism asemănător cu o trăsură.