Dictionar

Rezultate principale (Capsă):

Capsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).

2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.

3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.

4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.

5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.


Capsa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (capsă)

1. a prinde cu o capsă (3).

2. a aplica o capsă (4) unui cartuş.


Rezultate secundare (Capsă):

Capsator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor şi a tapiţeriei de mobilă.

2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.

3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea şi fixarea ineluşelor de metal ale albumelor etc.


Carpocapsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carpocapse)

1. fluturaş cu aripile cenuşii-cafenii, cu feţele şi marginile franjurate, pe arborii fructiferi.


Amorsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.

2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.

3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.

4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.

5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.

6. nadă, momeală (pentru peşti).

7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.


Buton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.

2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.

3. mică papulă, bubuliţă de piele.

4. s. m. nasture mobil.

5. capsă (1).

6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.


Capsa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (capsă)

1. a prinde cu o capsă (3).

2. a aplica o capsă (4) unui cartuş.


Capsator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor şi a tapiţeriei de mobilă.

2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.

3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea şi fixarea ineluşelor de metal ale albumelor etc.


Mufă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Muffe)

1. manşon (2).

2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil.


Patent 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Patent)

1. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare.

2. cleşte ~ (şi s. n.) = cleşte pentru tăiat şi lucrat sârmă.

3. s. f. capsă.