Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caractériser)
1. a constitui caracteristica unei fiinţe sau a unui lucru.
2. a înfăţişa, a descrie o fiinţă, un fenomen în ceea ce are particular, esenţial.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + caracteriza)
1. a-şi caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractérisant)
1. care caracterizează, care scoate în evidență originalitatea; caracterizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractérisateur)
1. care caracterizează; caracterizant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidose)
1. (med.) condiție caracterizată prin creșterea acidității sângelui, urinei.
2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acranie)
1. monstruozitate caracterizată prin lipsa craniului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)
1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.