Rezultate principale (Caravană):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caravane, /3/engl. caravan)
1. convoi de călători care străbate deşertul (pe cămile).
2. ansamblu de turişti şi vehicule rutiere care se deplasează în grup pe acelaşi itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează acelaşi itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
Rezultate secundare (Caravană):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. caravanier)
1. I. (care ține) de caravane.
2. II. conducător al unei caravane; participant la o caravană.
3. adept al caravaningului; cel care foloseşte o caravană de camping.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. roulotte)
1. caravană, vehicul sau remorcă care, echipată pentru ședere sau exercitarea unei activități, păstrează în permanență mijloacele de mobilitate care îi permit deplasarea prin tracțiune.
2. automobil sau remorcă amenajată ca locuință.
3. vehicul-remorcă amenajat pentru vânzare sau alte utilizări.
4. casă-~ = casă-remorcă.
5. ~-dormitor = rulotă amenajată ca dormitor.
6. auto~ = rulotă autopropulsată.