Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. carbonitrurer)
1. a efectua o carbonitrurare (procedeu de cementare care permite oțelului să fie încălzit cu carbon și azot, pentru a-i conferi proprietăți precum duritatea, ductilitatea et cetera).
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonitrura)
1. procedeu de cementare a oţelului prin introducerea simultană a carbonului şi azotului în stratul superficial al unei piese.