Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcasse)
1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument.
2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
3. porţiune dintr-un animal jupuit şi eviscerat, scheletul cu muşchi, destinat consumului public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. blimp)
1. carcasă de insonorizare în care se introduce aparatul de filmat portabil, în cazul filmărilor cu priză directă de sunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. blister)
1. carcasă de plastic transparent, lipsită de carton, în care se ambalează unele mărfuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décortication, lat. decorticatio)
1. acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticare.
2. acțiunea de a descotorosi ceva de coajă, de carcasa sa etc.
3. (var.) (înv.) decorticațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. radome)
1. carcasă sferică din material plastic care protejează antenele de emisiune-recepţie contra agenţilor atmosferici şi a lovirii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. semi-rigide)
1. (tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot mişca sau depărta din poziţia iniţială; (despre un dirijabil) cu carcasă rigidă şi anvelopă flexibilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trompe)
1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare.
2. organ adaptat pentru supt, la unele insecte.
3. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx.
4. ~a lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe.
5. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore.
6. aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient.
7. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei.
8. element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal.