Dictionar

carda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carder)

1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.
 

cardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carde)

1. maşină pentru cardarea materialului textil.
 

brancardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brancard)

1. targă pentru transportul răniţilor.
 

cardamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardamine)

1. plantă din familia cruciferelor, care creşte prin imaşuri umede; râjnică.
 

cardamom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardomame, gr. kardamomon)

1. plantă din sud-estul Asiei, ale cărei grăunţe au un gust piperat.
 
 
 
 
 

brancardier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brancardier)

1. infirmier pentru ridicarea şi transportul răniţilor cu brancarda.
 

cardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carde)

1. maşină pentru cardarea materialului textil.
 

drusetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. droussette)

1. cardă de construcţie specială, pentru drusare.
 

garnetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. garnett)

1. maşină de destrămat deşeurile de lână cardată.