Dictionar

cardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carde)

1. mașină pentru cardarea materialului textil.
 

carda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carder)

1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.
 

brancardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brancard)

1. targă pentru transportul răniților.
 

cardamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardamine)

1. plantă din familia cruciferelor, care crește prin imașuri umede; râjnică.
 

cardamom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardomame, gr. kardamomon)

1. plantă din sud-estul Asiei, ale cărei grăunțe au un gust piperat.
 

cardan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardan)

1. sistem de suspensie sau de articulație care permite uneia dintre părțile lui să-și păstreze o anumită poziție sau direcție, indiferent de mișcările suportului ei.
 

cardanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cardanico)

1. care dă voie unui obiect în suspensie să-și păstreze poziția orizontală.
2. (despre un sistem de articulație) care permite unei piese să stea într-o poziție favorabilă pentru transmiterea mișcării.
3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului.
 

cocardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocarde)

1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră.
 

avantren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-train)

1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână.
 

brancardier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brancardier)

1. infirmier pentru ridicarea și transportul răniților cu brancarda.
 

drusetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. droussette)

1. cardă de construcție specială, pentru drusare.
 

garnetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. garnett)

1. mașină de destrămat deșeurile de lână cardată.
 

lozincă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lösung)

1. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate.
2. placardă, afiș etc. cu o astfel de chemare.
 

omerta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. omertà, fr. omerta)

1. cârdășie, complicitate; mafie.