Dictionar

carismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charisme, gr. kharisma)

1. dat particular conferit oamenilor prin grația divină; har.
 

carismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charismatique)

1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.
2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.