Rezultate principale (Carlingă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carlingue)
1. parte a fuzelajului în care stă pilotul şi unde se găsesc comenzile de zbor.
2. piesă de legătură longitudinală, care uneşte diferite părţi ale unei nave.
Rezultate secundare (Carlingă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-carlingue)
1. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părţi ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + carlingă)
1. piesă la navele de lemn, formată dintr-o grindă așezată deasupra carlingii pentru a o consolida.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cale)
1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-carlingue)
1. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părţi ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare.