Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnet)
1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agenda)
1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notiţe referitoare la anumite date.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc-notes)
1. carnet pentru însemnări curente; notes.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bon + -ier)
2. carnet-~ = carnet care servește drept bonier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cartella)
1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc.
2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachet)
1. carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecţii predate.
3. (filat.) plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (chitanţă + -ier)
1. carnet sau registru cu foi detașabile, pentru întocmirea chitanțelor; carnet de chitanțe.