Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carotter)
1. (fam.) a înşela; a estorca.
2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carottage)
1. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT Cercospora carotae
2. FR cercosporose de la carotte; taches foliaires de la carotte
3. EN cercospora leaf spot of carrot
4. DE Cercospora-Blattfleckenkrankheit der Möhre
5. RU церкоспороз моркови
6. HU sárgarépa mikovelloziellás (cerkospórás) levélfoltossága, penészfoltossága
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR taches foliaires de la carotte; septoriose de la carotte
3. EN septoria leaf spot of carrot
4. DE Septoria-Blattfleckenkrankheit der Möhre