Dictionar

Rezultate principale (Abnegaţie):

Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Rezultate secundare (Abnegaţie):

Apostolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învăţături; îndeplinire cu abnegaţie a unei misiuni.


Cavaler

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.

2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.

3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.

4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.

5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.

6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.

7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.

8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.


Devotament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dévouement)

1. atitudine de ataşament sincer faţă de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegaţie.


Eroină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc.

2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.


Abnegare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.

2. tăgăduire.

3. lepădare de cineva sau ceva.