Dictionar

Cartel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.

2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.


Cartelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cartella)

1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc.

2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic.

3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă.


Cartela 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cartel)

1. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel.


Cartela 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cartelă)

1. tr. a supune desfacerea şi consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1).


Bura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bourrer)

1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.

2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

3. (inform.) a bloca alimentarea unei maşini electronice cu cartele perforate.


Card 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. card)

1. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice.


Cartela 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cartel)

1. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel.


Cartela 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cartelă)

1. tr. a supune desfacerea şi consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1).


Câmp

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.


Chipcard

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. chipcard)

1. card de plastic cu un cip integrat unde sunt stocate anumite informații; cartelă cu chip.

2. (scris și) cipcard.