Dictionar

Rezultate principale (Cartografie):

Cartografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartographie)

1. disciplină care studiază metodele şi procedeele de a întocmi hărţi şi planuri topografice.

2. metodă de înregistrare a prezenţei, frecvenţei etc. unui fenomen, prin cartograme şi hărţi.

3. (med.) reprezentare ecografică a potenţialelor electrice ale corpului.


Rezultate secundare (Cartografie):

Aerocartografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.


Fotocartografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocartographie)

1. întocmirea de hărţi cu ajutorul fotogramelor.


Stereocartografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréocartographie)

1. procedeu de întocmire a planurilor şi hărţilor cu ajutorul stereogramelor.


Aerocartograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographe)

1. aparat automat folosit în aerocartografie.


Cartograf, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cartographe)

1. specialist în cartografie.

2. cel care face hărți; (înv.) mapar.


Cartometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartométrie)

1. ramură a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele de măsurare a suprafeţelor.


Coordonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coordinatographe)

1. instrument pentru raportarea automată a punctelor în funcţie de coordonatele lor, în cartografie.


Fotogrammetrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. photogrammetrist)

1. specialist în fotogrammetrie, ramură a cartografiei care se ocupă cu ridicarea planurilor și a hărților cu ajutorul fotogramelor.


Fotohartă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. photocarte)

1. (cartografie) hartă obținută cu ajutorul unor fotograme aeriene sau spațiale; hartă fotografică.