Rezultate principale (Cartografie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartographie)
1. disciplină care studiază metodele şi procedeele de a întocmi hărţi şi planuri topografice.
2. metodă de înregistrare a prezenţei, frecvenţei etc. unui fenomen, prin cartograme şi hărţi.
3. (med.) reprezentare ecografică a potenţialelor electrice ale corpului.
Rezultate secundare (Cartografie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)
1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocartographie)
1. întocmirea de hărţi cu ajutorul fotogramelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréocartographie)
1. procedeu de întocmire a planurilor şi hărţilor cu ajutorul stereogramelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographe)
1. aparat automat folosit în aerocartografie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cartographe)
2. cel care face hărți; (înv.) mapar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartométrie)
1. ramură a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele de măsurare a suprafeţelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coordinatographe)
1. instrument pentru raportarea automată a punctelor în funcţie de coordonatele lor, în cartografie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. photogrammetrist)
1. specialist în fotogrammetrie, ramură a cartografiei care se ocupă cu ridicarea planurilor și a hărților cu ajutorul fotogramelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. photocarte)
1. (cartografie) hartă obținută cu ajutorul unor fotograme aeriene sau spațiale; hartă fotografică.