cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.

cascador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cascadeur)

1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică.

cascadorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cascador + -ie)

1. profesiunea de cascador.
2. faptă temerară, de cascador.

cascadorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cascador + -ism)

1. faptă temerară, de cascador; cascadorie.

cășcăli

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (cf. cărcăli)

1. a face ceva în grabă, de mântuială; a cârpăci.
2. a mânca pe apucate.

andabat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andabate, lat. andabata)

1. (ant.) gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind obligat să lupte orbește.

bulet 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boulette)

1. cocoloș de vată în pansamentele dentare.
2. mic cocoloș de carne, cașcaval etc.; perișoară, chifteluță.

carnyx

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., celt. carnyx)

1. trompetă de forma unui animal cu gura căscată, la celți.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.

cascadorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cascador + -ie)

1. profesiunea de cascador.
2. faptă temerară, de cascador.

cataractă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)

1. cascadă.