Dictionar

Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Castanietă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castagnette, sp. castañeta)

1. (pl.) instrument muzical de percuţie pentru acompanierea dansului şi a muzicii, din două plăcuţe de lemn, care se prind de degete şi, prin lovire, produc un sunet sec.


Castaniu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT castaneus; badius

2. FR châtain

3. EN chestnut; maroon; castaneeous

4. DE kastanienbraun; rotbraun

5. RU кaштaновый

6. HU gesztenyebarna, vörösesbarna


Castanoziom

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kastanosëm)

1. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Bedon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bedon)

1. (muz.) tobă mare.

2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.

3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.


Bolero

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoţit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.

2. cântec şi dans cubanez cu ritm ternar şi sincopat.


Castanoziom

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kastanosëm)

1. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată.


Cupulifere

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. cupulifères)

1. (bot.) familie de plante al căror fruct este prevăzut cu o cupulă: fagul, stejarul, castanul; fagacee.


Fagacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. fagacées)

1. (bot.) familie de arbori și arbuști din ordinul Fagales, cu frunze alterne și flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene (reprezentanți: castanul, fagul, stejarul); cupulifere.