Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cachexie, cf. gr. kakhexia „stare proastă”)
1. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism şi printr-o insuficienţă funcţională a unor organe.
2. condiție caracterizată prin slăbire extremă și afectare gravă a stării generale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cachectique)
1. I. care este atins de cașexie sau care dă semne de cașexie; (înv.) cachectic.
2. II. persoană atinsă de cașexie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cachetique „care se caracterizează prin ofilire”)
1. I. (med.) care suferă de cașexie sau care se referă la cașexie; cașectic.
2. II. persoană care are cașexie; cașectic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grypose)
1. încovoiere a unghiilor, în caşexie.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. cachectique, cf. gr. καχεκτικός „care are o constituție proastă”)
1. (med.) care se referă la cașexie; cașectic.
2. (med.) care suferă de cachexie; cașectic.