Dictionar

Catastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastase)

1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei.

2. (lingv.) impostaţie.


Apocatastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.

2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.


Impostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. impostazione)

1. (muz.) pregătire a vocii (înainte de a cânta); vocalizare.

2. (lingv.) catastază.