Dictionar

categoremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catégorème)

1. (log.; la Aristotel) noţiune universală care serveşte la stabilirea unor relaţii între lucruri.
 

categorematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. categorématique)

1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care are semnificaţie independentă, prin el însuşi.