Dictionar

Rezultate principale (Cauciuc):

Cauciuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caoutchouc)

1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.

2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc.


Rezultate secundare (Cauciuc):

Butilcauciuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butylcaoutchouc)

1. cauciuc sintetic, rezistent la uzură şi căldură, obţinut prin polimerizarea unui amestec de butilenă şi butadienă.


Cauciuca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. caoutchouter)

1. a acoperi cu un strat de cauciuc.


Alopren

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Allopren)

1. masă obținută prin saturarea cauciucului cu clor, folosit la fabricarea vopselelor antiacide; cauciuc clorurat.


Alumin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alumine)

1. varietate de caolin folosită în industria cauciucului.


Anvelopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)

1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.

2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).

3. supracopertă.

4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.

5. plic.

6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.


Baieu

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. boyau)

1. bandaj al roţii unei biciclete de curse conţinând în anvelopă o cameră subţire de cauciuc.


Balon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.

2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.

3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.

4. minge (de fotbal, de baschet etc.).

5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.

6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.

7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).


Bandaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)

1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.

2. aparat special pentru a susţine o hernie.

3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.

4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.

5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.