Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)
1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caudal, it. caudale)
1. (anat.) care se referă la coadă sau la ceea ce constituie apendicele terminal.
2. (prin ext.) care seamănă cu un apendice terminal.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE schwanzförmig; geschwänzt
6. HU farkos, farokszerű
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. caudato, fr. caudé/s/)
2. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)
1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diphycerque)
1. (despre înotătoarea caudală) în două părţi egale; protocerc.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. urodèles)
1. (zool.) ordin de amfibieni cu corp alungit, care păstrează o coadă în stare adultă (include salamandrele, tritonii și alte specii înrudite); caudate.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE schwanzförmig; geschwänzt
6. HU farkos, farokszerű
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. cauda „coadă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caudifère)
1. care prezintă flori caudate; care are coadă; codat, caudat.