Dictionar

Rezultate principale (Cavaler):

Cavaler

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.

2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.

3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.

4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.

5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.

6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.

7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.

8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.


Rezultate secundare (Cavaler):

Bărbat-cavaler

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (bărbat + cavaler)

1. bărbat cu atitudine cavalerească.


Cavaleresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cavalleresco)

1. care se referă la cavalerism sau la epoca cavalerismului.

2. care prezintă calități de cavaler; care este vrednic de cavaler; care este caracteristic cavalerilor.

3. (prin ext.) care vădește un caracter sincer, deschis; franc, leal.


Cavalerie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalleria, fr. cavalerie)

1. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin.


Cavalerie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaleriia, fr. cavalerie)

1. armă tactică şi strategică folosind calul ca mijloc de deplasare şi de luptă.


Cavalerism

Parte de vorbire: s.
Origine: (cavaler + -ism)

1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.


Cavalerist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. кавалерист)

1. cel care servește în cavaleria militară; militar din cavalerie.


Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.


Ală

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)

1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.


Aventuros, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.

2. (despre oameni) înclinat se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.

3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.

4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).

5. plin de riscuri (ex. proiect ~).

6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.

7. predispus la aventuri amoroase.


Baron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baron, germ. Baron)

1. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute.

2. titlu de nobleţe între cavaler şi viconte.


Baronet

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. baronnet, engl. baronet)

1. titlu de nobleţe ereditar, în Anglia, superior cavalerului și inferior baronului.

2. persoană care deține acest titlu nobiliar.


Caballero

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. caballero)

1. mic nobil din Spania care servea în armată cu calul său; cavaler, domn.