Dictionar

adnota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adnotare)

1. a face însemnări pe marginea unui text.
 

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.
 

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.
 

adnotator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. adnotator)

1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.
 

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.
 

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.
 

bibliografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bibliographieren)

1. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații.
 

glosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gloser)

1. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text.