OK
X
adnota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. adnotare)
1.
a
face
însemnări
pe
marginea
unui
text.
adnotare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adnota)
1.
acțiunea
de
a
adnota
și
rezultatul
ei.
2.
notă
explicativă,
însemnare
pe
marginea
unui
text;
adnotație.
adnotație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)
1.
notă
explicativă
adăugată
la
un
text;
adnotare.
2.
(var.)
adnotațiune.
adnotator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (lat. adnotator)
1.
cel
care
adnotează,
care
face
note
sau
însemnări
pe
marginea
unui
text.
adnotare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adnota)
1.
acțiunea
de
a
adnota
și
rezultatul
ei.
2.
notă
explicativă,
însemnare
pe
marginea
unui
text;
adnotație.
adnotație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)
1.
notă
explicativă
adăugată
la
un
text;
adnotare.
2.
(var.)
adnotațiune.
bibliografia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. bibliographieren)
1.
a
selecționa,
clasifica,
descrie
și
adnota
publicații.
glosa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. gloser)
1.
a
adnota,
a
face
glose
(1)
la
un
cuvânt,
la
un
text.
notă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)
1.
scurtă
însemnare
scrisă;
indicație,
comentariu,
remarcă
(în
scris).
2.
articol
publicistic
de
proporții
reduse.
3.
adnotare
la
un
text,
care
cuprinde
lămuriri
sau
informații
asupra
unei
probleme
ridicate
de
acel
text.
4.
aspect,
nuanță
caracteristică,
trăsătură
particulară.
5.
a
fi
în
~
=
a
se
potrivi
unei
situații;
a
forța
~a
=
a
exagera.
6.
element
component
caracteristic
unei
noțiuni.
7.
calificativ
(în
cifre)
prin
care
se
apreciază
cunoștințele,
lucrările
unui
elev,
unui
student
etc.
8.
comunicare
diplomatică
scrisă,
adresată
de
un
guvern
altui
guvern,
cu
privire
la
anumite
probleme
etc.
9.
înscris
care
cuprinde
indicarea
sumelor
pe
care
trebuie
să
le
achite
cineva.
10.
semn
convențional
pentru
reprezentarea
grafică
a
sunetelor
muzicale;
sunetul
corespunzător.
scolie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scolie)
1.
cântec
aedic
în
Grecia
antică,
cu
acompaniament
instrumental.
2.
adnotare
gramaticală
sau
critică
la
un
text
clasic.
3.
remarcă
relativă
la
o
problemă,
la
o
teoremă
rezolvată
sau
demonstrată
anterior.