Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cécité, lat. caecitas)
1. slăbire a capacităţii vizuale; orbire.
2. ~ psihică = pierdere a capacităţii de a recunoaşte obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie.
3. (fig.) orbire intelectuală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexie)
1. (med.) incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anopsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate, orbire.
2. (med.) fel de strabism cu globul ocular deviat în sus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataracte, lat. cataracta)
1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parţială sau completă; albeaţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. daltonisme)
1. (med.) deficiență congenitală constând în incapacitatea de a distinge anumite culori, în special roșul de verde; cecitate cromatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
1. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creşterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor şi excavarea nervului optic, cu scăderea acuităţii vizuale până la cecitate.