Dictionar

cefalocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalocèle)

1. aspect de tumoare congenitală, determinată de hernia extracraniană a encefalului.
 

chistencefalocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystencéphalocèle)

1. encefalocel congenital cu degenerescență chistică.
 

encefalocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encéphalocèle)

1. (med.) protruzie a țesutului nervos și a meningelor printr-o deschidere a craniului; hernie a encefalului.
 

chistencefalocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystencéphalocèle)

1. encefalocel congenital cu degenerescență chistică.
 

encefalom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalome)

1. encefalocel constituit într-un țesut nervos compact.