Dictionar

adopta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adopter, lat. adoptare)

1. a înfia un copil.
2. a-și însuși felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecție.
4. a accepta (prin vot).
 

adoptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
 

adoptant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
 

adoptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adopta)

1. acțiunea de a adopta; act juridic între două persoane (adoptatorul și persoana adoptată) ce stabilește relații juridice similare cu cele rezultate din filiație; adopție, înfiere.
2. însușire a felului de a vedea al altuia; însușire a comportamentului altuia.
3. acceptare a unei păreri, metode etc.
4. alegere cu predilecție.
5. aprobare prin vot a unui text legislativ; acceptare în urma unui vot.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

adoptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
 

adoptant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
 

adopție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
 

americanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. américaniste)

1. specialist în americanistică.
2. adept al americanismului.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.
 

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.