Parte de vorbire: s.
Origine: (centraliza)
1. acţiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament şi guvern şi un singur sistem de instanţe judecătoreşti.
3. ~a capitalului = creştere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitalişti, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. décentralisateur)
1. care se referă la descentralizare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. régionaliste)
1. I. legat de regionalism (tendinţă de descentralizare și de atribuire a unei anumite autonomii regiunilor).
2. care este în favoarea regionalismului.
3. care se străduiește să promoveze cultura, originalitatea, realizările specifice unei regiuni.
4. II. adept al regionalismului, al regionalizării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. régionalisation)
1. acțiunea de a regionaliza; tendința de a forma regiuni.
2. transferul unor prerogative ale puterii centrale către diferitele regiuni; descentralizare.
3. adaptare în funcție de regiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. déconcentration)
1. acțiunea de a deconcentra, de a reduce concentrarea.
2. orice fenomen de îndepărtare de centrul geografic.
3. delegarea puterii de la o organizație centrală către reprezentanții regionali și locali.
4. faptul de a-și pierde concentrarea psihologică, de a pierde firul unei idei, al unui discurs etc.
5. (antonime) centralizare, concentrare.