Rezultate principale (Centură):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Rezultate secundare (Centură):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barbetta)
2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcaţiilor.
3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretelle)
1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.
2. şosea, alee ocolitoare; centură.
3. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouchière)
1. cutie de piele etc. la centură, în care se ţin cartuşe.
2. bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartuşele de vânătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ceinturon)
1. centură făcută de obicei din piele de care se suspendă o sabie, un cuțit et cetera; (prin ext.) orice curea lată de piele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cilice, lat. cilicium)
1. centură, cămaşă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavicule, lat. clavicula)
1. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat.