Dictionar

Rezultate principale (Centură):

Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Rezultate secundare (Centură):

Barbetă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barbetta)

1. (pl.) favoriţi.

2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcaţiilor.

3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.


Bretelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretelle)

1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.

2. şosea, alee ocolitoare; centură.

3. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive.


Cartuşieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouchière)

1. cutie de piele etc. la centură, în care se ţin cartuşe.

2. bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartuşele de vânătoare.


Centiron

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ceinturon)

1. centură făcută de obicei din piele de care se suspendă o sabie, un cuțit et cetera; (prin ext.) orice curea lată de piele.

2. (var.) centuron, cintron.


Ciliciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cilice, lat. cilicium)

1. centură, cămaşă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenţi.


Claviculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavicule, lat. clavicula)

1. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat.