Dictionar

Rezultate principale (Cenzură):

Cenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).

2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.

3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.

4. critică, blam public.


Cenzura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)

1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).

2. (fig.) a supraveghea (moravurile).

3. a adopta o moţiune de cenzură.

4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.


Rezultate secundare (Cenzură):

Autocenzura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocensurer)

1. refl. a-şi cenzura propriile gânduri, acţiuni.


Autocenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocensure)

1. cenzură asupra propriului text.


Cenzurabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censurable)

1. care poate fi cenzurat.

2. care riscă sau care merită fie cenzurat.


Cenzurant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Zensurant)

1. persoană care examinează lucrările scrise la un examen; persoană responsabilă cu supravegherea studiilor și menținerea ordinii și disciplinei într-un liceu; cenzor.

2. (var.) censurant.


Cenzurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. cenzura)

1. acțiunea de a cenzura; cenzurat.

2. aplicare a cenzurii; criticare (publică).

3. exercitare a funcției de cenzor.


Cenzurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. cenzura)

1. care a fost supus cenzurii.

2. (științe jur.) cercetat; examinat.

3. (var.) censurat.


Autocenzura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocensurer)

1. refl. a-şi cenzura propriile gânduri, acţiuni.


Autocenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocensure)

1. cenzură asupra propriului text.


Cenzor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)

1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.

2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.

3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.


Cenzura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)

1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).

2. (fig.) a supraveghea (moravurile).

3. a adopta o moţiune de cenzură.

4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.


Cenzurabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censurable)

1. care poate fi cenzurat.

2. care riscă sau care merită fie cenzurat.


Croşetare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (I. croşetă; II. vb. croșeta)

1. I. punere în croşete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porţiuni de text (folosit de cenzură).

2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.