cheson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caisson)

1. vehicul cu două roți, compartimentat, în trecut pentru transportul muniției (de artilerie).
2. fiecare dintre încăperile etanșe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie.
3. dulap pentru ținerea proviziilor și a ustensilelor pe bordul unei nave.
4. construcție de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate.
5. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistență la planșee și acoperișuri.
6. (arhit.) casetă (4).

chesonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cheson + -ier)

1. muncitor care lucrează la chesoane (2).

bastingaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastingage)

1. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului.

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.

sas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sas)

1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea.
3. tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer.