Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)
1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiasma, gr. khiasma)
1. încrucişare a două formaţii anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chiasmatique)
1. referitor la chiasm sau la chiasmă.
2. sindrom ~ = sindrom, constând din îngustarea câmpului vizual, diminuarea activităţii vizuale şi atrofia nervilor optici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chiasmatique)
1. referitor la chiasm sau la chiasmă.
2. sindrom ~ = sindrom, constând din îngustarea câmpului vizual, diminuarea activităţii vizuale şi atrofia nervilor optici.