chintesență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. quintessence)
Etimologie: (fr. quintessence)
1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc).
2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc.