Dictionar

Cianurare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( cianura)

1. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluţii alcaline de cianură de sodiu.


Cianura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. cyanurer)

1. a efectua operația de cianurare; a trata cu cianură.


Cianurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. cyanuré)

1. care a suferit o cianurare.

2. care conține cianură.