Dictionar

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.
 

coachiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coacquisition)

1. achiziție comună cu mai multe persoane.
 

achizitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acquisitif)

1. referitor la achiziție; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.
 

achiziționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (achiziţie + -ona)

1. a procura, a cumpăra prin achiziție.
 

coachiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coacquisition)

1. achiziție comună cu mai multe persoane.