Dictionar

Rezultate principale (A):

A

Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (lat.)

1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).

2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).

3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică

4. (agricultură) simbol pentru ar.

5. (mat.) simbol pentru arie.

6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.

7. (chimie) numele unei vitamine.

8. (electricitate) simbol pentru amper.

9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.

10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).

11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.

12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.


Rezultate secundare (A):

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inficere

2. FR infecter; contaminer

3. EN infect

4. DE infizieren; verseuchen

5. RU зaрaжaть инфицировaть

6. HU (meg) fertőz, infektál


(a) infesta

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT infestare

2. FR infester

3. EN infest

4. DE Infestation; Besiedlung des Organismus mit einem Parasiten

5. RU контaминировaть

6. HU fertőzés


-adă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ade, cf. it., sp. -ada)

1. „rezultatul unei acţiuni”.


-an 2, -ă / -ean, -ă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ain, -e, -éen, -ne, cf. lat. -anus)

1. „locuitor al...,”, „origine”.


-ant 2, -anţă/-ent, -enţă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent”, „ocupaţie”, „calitate”.


-anţă

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. -ant2.


A-, AN-

Parte de vorbire: pref. privativ sau de negare
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

1. „fără”, „lipsit de”, „nu”.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)

1. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean.


AB-/ABS-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

1. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. abaca)

1. cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhit.) partea superioară a capitelului unei coloane.