Dictionar

-TOR, -TOARE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem)

1. „(cel) care face, nume de agent, practicant al unei meserii”.
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

abandonare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abandona)

1. acțiunea de a abandona; abandon, părăsire.
2. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
3. renunțare la ceva sau la cineva.
4. (filosofie) idee centrală în filosofia existențialiștilor atei, prin care se susține că omul este aruncat în lume.
 

abdicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abdica)

1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei; (înv.) abdicație, (înv.) abdicațiune.
2. renunțarea la o funcție importantă; demisionare.
3. acțiunea de renunțare la puterea suverană, la coroană.
4. (fig.) renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).
 

abhorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abhora)

1. acțiunea de a abhora și rezultatul ei.
2. faptul de a avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.
 

abilitare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abilita)

1. acțiunea de a abilita și rezultatul ei; (înv.) abilitațiune.
2. acordare a unui grad, a unui drept; (prin ext.) recunoaștere a calificării unei persoane.
3. (jur.) capacitatea juridică de a exercita anumite puteri, de a îndeplini anumite acte; împuternicire pentru o acțiune juridică.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.