abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriș) care asigură stabilitatea unei nave, a unei mașini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanș al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafață.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriș folosit ca pat pentru așezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriș și de nisip la diferite construcții.

baptisteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. baptisterium, fr. baptistère)

1. bazin de înot în termele antice.
2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.

bentoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bentos + -scop)

1. aparat de scufundare, sferic, atașat printr-un cablu de o navă de cercetări.

crabare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după germ. Kraben, engl. crabbing)

1. (industria textilă) operație de fixare a dimensiunilor țesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă.

epirogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. epirogenetisch)

1. referitor la epirogeneză.
2. mișcări ~e = mișcări oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoarței terestre care se produc pe suprafețe întinse.