Dictionar

 

balasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballaster)

1. a acoperi cu balast o șosea, un teren.
2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta.
 

balastieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballastière)

1. carieră de nisip sau pietriș.
 

balastor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balasta + -or)

1. mașină pentru balastare.
 
 

water-balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. water ballast)

1. tanc de apă în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia.
 

balasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballaster)

1. a acoperi cu balast o șosea, un teren.
2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta.
 

balastor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balasta + -or)

1. mașină pentru balastare.
 
 
 

bureză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourreuse)

1. mașină pentru îndesarea balastului sub traverse.
 

debalasta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déballaster)

1. a descărca balastul unei nave; a delesta.
2. (antonim) a balasta.