strat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stratum
2. FR couche; assises
3. EN layer
4. DE Schicht; Lager, Decke
5. RU слой
6. HU réteg, termőréteg

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.

magistrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)

1. (în Roma antică) persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică.
2. administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative.
3. persoană care exercită funcția de judecător sau de procuror.

nerostrat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT erostratus; erostris
2. FR érostré
3. EN beakless; erostrate; aporhynchos
4. DE ungeschnäbelt; ohne Schnabel; schnabellos
5. RU без рострумa; без носикa; без щейки; безклювый
6. HU csőrtelen

rostrat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rostratus
2. FR rostré
3. EN beaked; rostrate; rostellate
4. DE geschnabelt
5. RU клювистый; с носиком; с хоботком
6. HU csőrös

strat extern

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stratum externum
2. FR couche externe
3. EN outer layer
4. DE Außenschicht
5. RU нaружный слой
6. HU külső réteg

strat ierbos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stratum herbarum
2. FR flore du sol; tapis végétal
3. EN ground cover; ground flora; soil vegetation
4. DE Gräserschicht; Feldschicht
5. RU ярус трaвянистых рaстений
6. HU füves réteg

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroșarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.