OK
X
adăugat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. adăuga)
1.
care
este
pus
peste.
2.
alăturat,
alipit,
anexat.
3.
continuat.
4.
sporit.
5.
completat
(ediție).
adăugătură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăuga + -tură)
1.
ceea
ce
se
adaugă
la
ceva;
adaos,
adăugare.
2.
(var.)
(înv.)
adăogătură.
acidizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. acidisation)
1.
acțiunea
de
a
acidula,
de
adăugare
a
unei
cantități
de
acid
într-o
soluție,
lichid
et
cetera;
acidulare.
acidula
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. aciduler)
1.
a
adăuga
o
cantitate
de
acid;
a
da
unei
soluții
proprietățile
unui
acid.
2.
a
da
un
gust
acrișor
unei
băuturi;
a
da
aciditate
unui
lichid.
activator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. activateur)
1.
adj.,
s.
m.
(substanță)
care,
adăugată
unui
catalizator,
unui
material,
le
intensifică
activitatea;
activant.
2.
s.
m.
microelement
din
structura
materiei
vii,
cu
rol
de
activare
a
fermenților.
3.
substanță
care
activează
fermenții
inactivi
sau
stimulează
dezvoltarea
unor
organe
sau
țesuturi
embrionare.
adeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
stă
strâns
lipit.
2.
(biol.;
despre
organe)
care
fixează
organismul
de
ceva.
3.
(bot.)
care
se
lipește
și
se
unește
prin
concreștere
(celulă,
disc).
4.
s.m.
produs,
natural
sau
sintetic,
la
încleierea
lemnului,
a
metalelor,
materialelor
plastice
etc.
5.
substanță
care
se
adaugă
la
preparatele
agricole
antiparazite
pentru
o
mai
bună
fixare
a
acestora
pe
plante.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
adiție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)
1.
adăugare.
2.
(chim.)
reacție
de
~
=
reacție
prin
care
se
introduc
atomi
sau
molecule
într-o
moleculă
nesaturată.
3.
(mat.)
adunare.