aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

aliaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.

anglofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anglophilie)

1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.
2. (antonim) anglofobie.

barochism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)

1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.

dezgusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.