Dictionar

biosistematică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.
 

biotaxonomie; biosistematică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biotaxonomia
2. FR biotaxonomie
3. EN biotaxonomy
4. DE Biotaxonomie
5. RU биотaксономия
6. HU biotaxonómia
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

afixal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affixal)

1. referitor la afix.
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
 

afixoid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affixoïde)

1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.
 

agrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + -grafie2)

1. descriere sistematică a terenurilor cultivate.
 

agrostografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrostographie)

1. studiu și descriere sistematică a gramineelor.