OK
X
adăugat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. adăuga)
1.
care
este
pus
peste.
2.
alăturat,
alipit,
anexat.
3.
continuat.
4.
sporit.
5.
completat
(ediție).
adăugătură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăuga + -tură)
1.
ceea
ce
se
adaugă
la
ceva;
adaos,
adăugare.
2.
(var.)
(înv.)
adăogătură.
activator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. activateur)
1.
adj.,
s.
m.
(substanță)
care,
adăugată
unui
catalizator,
unui
material,
le
intensifică
activitatea;
activant.
2.
s.
m.
microelement
din
structura
materiei
vii,
cu
rol
de
activare
a
fermenților.
3.
substanță
care
activează
fermenții
inactivi
sau
stimulează
dezvoltarea
unor
organe
sau
țesuturi
embrionare.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
adnotație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)
1.
notă
explicativă
adăugată
la
un
text;
adnotare.
2.
(var.)
adnotațiune.
ajutaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ajutage, ajoutage)
1.
tub
scurt
și
îngust,
adaptat
la
deschizătura
de
curgere
a
unor
fluide,
pentru
a
regla
debitul;
duză.
2.
dispozitiv
pentru
reglarea
debitului
unui
lichid
sau
gaz.
3.
lucru
adăugat
la
altul.
aliat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alia)
1.
adj.
unit
printr-o
alianță.
2.
(despre
metale)
căruia
i
s-a
adăugat
o
anumită
cantitate
dintr-un
alt
element
pentru
un
aliaj.
3.
s.
m.
f.
persoană,
organizație,
stat
care
face
parte
dintr-o
alianță.
antidetonant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. antidétonant)
1.
substanță
care,
adăugată
în
benzină,
micșorează
viteza
de
propagare
a
arderii
în
masa
unui
amestec
carburant.