axialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Axialität)

1. însușirea de a fi axial.
2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.
3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.

blefarostenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blépharosténose)

1. (med.) îngustare a pleoapelor sau reducerea spațiului dintre pleoape (care nu este de origine congenitală).

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.

cadraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadrage)

1. delimitare a spațiului util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic.
2. operație de așezare a culorilor imprimate pe o țesătură.

descriptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descriptif, lat. descriptivus)

1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.
2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește să descrie pentru a produce un efect.
3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.
4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.
5. (lingvistică) care urmărește să descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.
6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.

electric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrique)

1. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității.
2. câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate.